În înaltul cerului,
sub bolta înstelată,
Luna pare-a fi o lampă atârnată.
La lumina-i clară, fermecată,
eu văd ţinându-se de mână,
stele cu îngeri,
împreună.
Şi-n noapte călăuză,
plecată-i cu mine
şi-i muză!

Luna-i o minune! Cu privirea blândă,
Venită-i din cer prin fereastra rotundă!
Oglindită-n ape ea se scaldă,
Şi-are chip frumos de zână blondă!

De-aş avea o scară mare,
m-aş sui la Lună-n seară!
Să pot, aş vrea,
prin fereastra rotundă,
să păşesc dincolo!
În raiul din ceruri,
printre stele şi îngeri,
aş căuta minunea;
văzută-n ape, când se scaldă,
frumoasa-n chip de zână!


This entry was posted on 9/12/2009 09:57:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: